Nu vreau sa zic perfectiunea unui dribling al lui Balaci, a unei foarfeci Sorin Cartu sau al unui un-doi Donose Ticleanu.

Ci perfectiunea in fotbal ca arta.

In arta totul e emotie, daca vreti.

In fotbal, momentul cel mai incarcat emotional nu e golul (fie el golul tragic al infringerii  in minutul de prelungire), nici gafa umoristica a unuia care isi da cu stingu in dreptu.

Momentul cel mai incarcat emotional, moment tragi-comic atit de greu de atins in arta, este autogolul.

Iar cind autogolul e munca de echipa, se cheama ca am atins perfectiunea.

Priviti-i pe cei trei de mai jos, unu cu o luminare ratata, altu cu o foarfeca in propriul careu (!!), si cireasa de pe tort un portar ceampash – si apoi recunoasteti si voi ca mai fain decit atit nu se poate.