Acum 25 de ani dis de dimineață frecam podelele în fosta sală de balet de la Casa de Cultură în ceea ce avea să fie viitorul Radio Galaxia. Aveam sediu.

Pe seară ne adunam gașca (pre)fondatoare: Ovi Mureșan, Vidu Darolți, Victor Muşeţeanu, Dan Bucă și subsemnatul (Ciprian Mateian era ocupat cu cântările dar promisese că are încredere în gusturile noastre). Aveam misiunea critică de a da un profil muzical a ceea ce urma să aruncăm în eter la vară. Vicky, Vidu și Ovi erau mentori pentru tinerei ca mine și Dan (deși în anul în care am băgat cu Dan la Radio Cinemar, 1993, învățasem destule și de la el). Zburau vinilurile și benzile din rafturi în sufrageriile alea, se argumenta cu patos, și țin minte câtă grijă aveau “bătrânii” cu mine și Dan ca să putem să strecurăm și noi un Kansas sau un Dire Straits.  

Una din primele idei a fost sa mergem pe rock melodios din anii ’70-’80, cam ce se punea pe la buli-urile in Baia Mare: Supertramp, Foreigner, Sweet. Vicky, Vidu, Dan, Cipri si cu mine ne incercasem mâna cu muzicile care ne plac în tot anul 1993 la Radio Cinemar, primul post privat din istoria orasului. Acum aveam ocazia să punem de-o strategie care sa ne țină deoparte de concurență (Cinemar si Radio Contact), dar aproape de inimile celor care ne vor asculta.Stiam apoi că vrem sa punem si hiturile zilei – ca sa nu ratăm chefurile de weekend si dedicațiile.

Si mai stiam ca vor veni si oameni noi care sa lucreze cu noi, si ca își vor aduce preferintele lor muzicale. “Nu-i bai, zicea Ovidiu, să si le aducă. Daca ii alegem cum trebuie nu vor aduce prostii.”Si de fapt, cam asa se incheiau sedintele alea: n-am grija cu muzica, atâta timp cât cine o pune e om cu gust. Din perioada aia superbă sufletește, octombrie 1994 – martie 1995, am adunat de-un playlist care curge frumos ca apa Săsarului. Cam asta a fost baza, si in primul an de emisie am pastrat directia. Dar dupa lansare, a aparut fireste “Casablanca”, iar prin decembrie 1995 se asculta “Voyage, voyage” la greu.