Cu mai multe hoteluri și posibilități de relaxare, Baia Mare și Sighetul erau pe lista cu care ai noștri diplomați promovau americanilor turismul românesc în 1934.
Pe superba pagină de Facebook a Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe apare un articol cu documente ale diplomaților noștri din SUA, din 1934.
Carol Tărcăuanu – vice consulul român la New York – pusese la punct ceea ce azi numim o bază de date cu numele și prețurile hotelurilor din orașele României de atunci, de la Arad la Zalău, alfabetic vorbind. Mai mult, se căutau detalii pentru turiști despre posibilități de relaxare, odată cazați.
Munca serioasă și laborioasă a implicat contactarea primăriei din fiecare oraș, tipărirea și punerea într-un “dosar cu tablouri” a informației, astfel încât ambasada din Washington și consulatele din Cleveland și Chicago să poată folosi imediat detaliile pentru promovarea turismului în România.
La Baia Mare – pe atunci în județul Satu Mare – impozantul hotel Ștefan Vodă din centrul orașului era primul pe listă. Avea să fie redenumit Minerul în perioada comunistă, cu sala de bal folosită drept cinematograf. După 1989 zace închis și deconectat de la viața orașului, precum multe alte clădiri transilvane glorioase din vremea imperiului pe care comuniștii le-au confiscat, iar politicienii locali din ultimii 30 de ani nu le-au adus în patrimoniul local.
Băile Dănești, Cărbunari și Bixad (citiți aici o evocare a gloriei europene a Bixadului) erau recomandate de primăria orașului ca puncte musai de vizitat în afara orașului.
Sighetul – capitala Maramureșului până la decizia din 1950 de a asocia Baia Mare cu ținutul voievodal – avea hotelul Coroana în fruntea listei din 1934. Numit Tisa pe vremea comuniștilor, acesta există și azi.
Cât despre Panonia – confirmă Teofil Ivanciuc – acesta era locat lângă gară, fusese redenumit Ardealul și a fost demolat în anii 1990.
Localități balneare sau climaterice recomandate în vecinătate erau Coștiui și Ocna Șugatag, accesibile prin C.F.R. (astăzi doar pe șosea).
Un efort patriotic al diplomației românești interbelice scoate la lumină o lume în mare parte apusă, atât în ceea ce privește superbele clădiri ajunse ruine dezolante în orașe, dar și soarta turismului balnear practic îngropat cu bună știință în ultimii 30 de ani.
georgemotoc.com 