Cosmin Lauran colaborează cu Zoli Szabo iar rezultatul iese din genul folk cu grația unui fluture din roze.

Lumea folk-ului din România îl cunoaște bine pe băimăreanul Cosmin Lauran, deși probabil puțini știu că omul are doctorat în teologie și e dirijor de cor. Cu un număr de premii câștigate la festivaluri folk și un catalog de câteva sute de compoziții, omul a încântat de ceva timp sufletele sensibile atașate genului.

Se poate și mai mult? Desigur! Muzica e o mare plină de corăbii, și un artist poate liniștit să-și ducă valul de la una la alta. În cazul lui Cosmin, saltul se realizează prin colaborarea cu alt muzician băimărean, Zoli Szabo. Având asigurat locul în istoria rock-ului ca și chitarist al trupei grunge Chin în anii ‘90 (cu care a publicat două albume), Zoli – ca și mulți alți artiști din orașul de pe Săsar – e un orchestrator inspirat și multi-instrumentist. Dacă prima lor colaborare publicată era o mică bijuterie de sărbători, cea de acum – Fluturi – extinde muzica mult în afara folk-ului.

Despre FLUTURI

O compoziție departe de structura clasică din folk (strofă-refren-strofă), Fluturi combină lumina și emoția din valsul vocii lui Cosmin cu norii negri de furtună abia ghiciți din instrumentația lui Zoli. Furtună care, inevitabil, vine – prin solo-ul remarcabil de chitară electrică de la sfârșit. Iată ce are de spus compozitorul despre “Fluturi”:

Piesa Fluturi e compusă în august 2019. Este un cântec despre speranța din orice început de drum. Titlul e sugestiv în acest sens: e vorba despre acei „fluturi” pe care se spune că-i simți în stomac la un moment dat. Inițial, el avea legătură și cu un anumit tablou cu fluturi, care se poate vedea în alte variante ale piesei de pe youtube. Oricum, îndrăznesc să cred că este o piesă pentru toți și despre toți. Este și sensul artei: acela de a zugrăvi în cuvinte, note, imagini etc niște sentimente sau trăiri comune tuturor. Un lucru mai puțin cunoscut, deși nu știu cât e de potrivit să îl spun: este singura piesă, din câte îmi amintesc, în timpul căreia mi s-au umezit ochii, atunci când am compus-o. Dar poate că eram eu într-un moment mai… sensibil. De asta am și prezentat-o atunci, la prima postare, drept cea mai emoționantă piesă compusă de mine. Nu știu cum a fost pentru alții, dar eu vorbeam despre mine. Așa am simțit-o eu atunci.

Cât despre orchestrația actuală, e o colaborare cu Zoli Szabo. În august 2020 am cântat împreună cu el la festivalul Noaptea Menestrelilor din Baia Mare. Atunci s-a născut această variantă, dar într-o formulă live. Mi-a plăcut ideea unui solo de final cu o chitară electrică, așa că i-am propus recent să o facem și în studio. Recunosc că l-am stresat puțin pe parcurs, dar până la urmă cred că a ieșit ceva frumos.

* seria Baia Mare Sound promovează muzică făcută în Baia Mare sau de artiști băimăreni