Nu se intimpla foarte des, dar unii dintre artistii pe care ii “cint” in podcastul meu fac gestul minunat de a-mi trimite un mesaj personal.

Imi creste inima, zau!

Adica eu – care pun muzica la podcast pentru doar citeva sute de ascultatori, acolo – sint bagat in seama de artisti pe care ii stie o lume intreaga.

Zilele trecute ma trezesc cu un mesaj de la Sergiu Cioiu!

Cititi cu atentie rindurile de mai jos. Nu sint doar un simplu “multumesc, draga”, ci mult mai mult! Un muzician care are o viata in spate comenteaza evolutia muzicii pop si starea actuala a industriei.

Admirati grija de a asterne cuvintele, alegerea lor, fluenta ideilor: foarte fain! Mai are cineva in ziua de azi atita rabdare sa scrie cu atita grija?

Multumesc din inima, coane Sergiu!

Dragà George,
Iti multumesc pentru difuzare si pentru faptul de a gasi solutia de a ràmane fidel gustului tàu.

A fi si a ràmane independent,a exprima un unghi de vedere fàrà obisnuitele sau inerentele compromisuri este foarte migàlos, ca sà nu zic dificil, uneori imposibil…
Tràim intr-o lume muzicalà extrem de formatatà iar industria discului este din ce in ce mai dependentà de comert si ieftinàtate. Producàtorii vor sà meargà la sigur. Unde nu e risc si curaj, exceptiile devin din ce in ce mai rare. Gustul publicului alunecà pe o pantà a superflu-ului in care, pe nesimtite, un sunet uniform si-a fàcut aparitia. Oamenii trebuie sà batà neapàrat ritmic din palme, sà miste ceva si sà nu distingà bine decat onomatopeiele repetate. Vorbesc, fireste, despre industria pop-muzic si despre faptul de a fi violentati atunci cand dispare mesajul poetic si cand CANTECUL dispare acoperit de un anume “sound”. Nu contest culorile sau curentele, stilurile sau diversivitatea adusà de diferite genuri la modà, dar ce poate fi mai modern decat ceeace nu se demodeazà?…

[…]

Cu prietenie,
Sergiu Cioiu