Ascultati aici:
************* ****************** **********************
SE VORBESTE DESPRE: mama, Maria Motoc, povesteste despre cum se manca la sat in Transilvania pe la 1940
DURATA: 9 minute jumatate
** ** **
Nu sint un gurmand, dar imi place sa ascult oamenii vorbind despre mincare.
Despre viata si mincare.
De exemplu, imi plac nespus de mult povestile cu poze ale Luminitei, care intotdeauna au gust de ciocolata cu piper, si se termina in bucatarie.
Va ofer si eu azi o prima parte a unei astfel povesti spusa de mama, Maria Motoc (fosta Buciuman), nascuta in satul Lucacesti, pe malul Somesului, in judetul Maramures. Fac un serviciu si limbii romane, recirculind citeva cuvinte atit de dragi celor din Tara Chioarului…
** **
Si o scurta explicatie legata de interventia in emisiune a lui Santi, fiu’mio. Daca tot vorbeam de mincare si el s-a bagat in discutie, l-am intrebat daca ii place “Pasta”. Stiu ca ii place, linge blidele cu macaroane cu brinza sau spaghete cu sos de rosii. Dar el, vazindu-ma cu castile pe urechi si cu microfonul in fata, a crezut ca vorbesc cu altcineva. Cu “Pasta”. Asa ca a urcat si el la microfon si a facut ce trebuie…ascultati! -)
** **
ACESTE EPISOD FACE PARTE DINTR-O SERIE:
Episodul 1 – Vara la tara, Transilvania, anii 40
Episodul 2 – e asta
Episodul 3 – Craciun 1977, Lucacesti, Tara Chioarului, Maramures
George Motoc 
=)))sa mai faci emisiuni cu Santi prin imprejurimi!dar sa nu-i mai spui sa stop there, da?
aha, deci malai e mamaliga…chisalita, hîrboi,peteica, cosarca, diviziunea sociala a muncii,galita, hehe ce-mi place cum povesteste!
oh, m-am lasat purtata de poveste si am uitat sa ma comport cum m’a’nvatat maica-mea (care e, apropo, tot in ’40 nascuta): multumesc de vorbele frumoase!
@ciocolatacupiper: ca sa il parafrazez pe Santi (cu al lui “Servus Pasta!”), zic si eu Servus Cioco! Multumesc de auditie. Asteptam povestile de la mama (nascuta tot in ’40). Prevad imagini fascinante si sunete noi in limba romana.
D’apăi amu nu mai e ca pă vremuri. Că, cum zâce Dinescu: ” scârţa, scârţa, scârţa scârţa/ pâine nu-i, da-i simt tărâţa/ hârşi şi hârşi şi hârşi şi hârşi/ n-avem oi dar avem urşi”. Oi n-avem, iar miei p_ _ a!
Şi amu e bun mălaiu. Da’ să ţine la bancă. Dacă ai mălai, ai tăt ce vrei. Ş-apăi mai este mecdonălţu, unde să face cizburgăru şi măcnugheţu, de-ţ lasă gura apă. Apă plată, că aialaltă, minerală, nu mai e bună. Nu mai merem cu coşarca pă ogor, că oricum nu mai e nime’ p-acolo să lucre. Oamenii s-or domnit şi nu mai pot cosâ că le ţârâie mobilele tătă zâua, de li-s mânurile ocupate.
Culejem verdeţuri de la supermarchet; n-au nici un gust, nici un Dumnezău. Avem semipreparate, care după mine îs mult prea preparate, de tră’ să-ţ iei licenţă-n chimie ca să pricepi ce conţin; sucuri naturale din concentrate naturale, de care dai colţu natural. Da’ măcar, după ce-om pierii, viermii o sa ne mânce cu scârbă.
Vreţi mâncare adevărată? Ia de-aci:
piroşte cu groşcior, plăcintă cu lobodă, cu urzâci, cu varză(cum mai mânc la Zalău la plăcintăria din staţia de autobuz), zacuscă cu vinete, ciuperci sau păsulă, ciolan cu varză călită, varză a la Cluj( ca la vărzăria din Cluj),fasole frecată cu ceapă călită deasupra şi slană prăjită şi salată de sfeclă roşie dulce, tăiţei cu nucă sau cu varză, papară cu cârnaţ de casă afumat sau gomboţ cu prune. Şi să nu uităm pălinca de prune, cel mai bun prieten al omului. Şi tăte astea ştie să le facă şi tanti Maria, că-i femeie adevărată, din Lucăceşti.
Şi noi o iubim şi o pupăcim.
P.S. amu mă duc să-i prepar la muiere nişte biscuiţ cu mere răzălite( ca la prunci)
DOAMNE ce mult m-a amuzat comentariul dvs. Satul Lucacesti apartinea pe vremea cand eu eram copila de ju. SALAJ cand tatal meu era ” bard popular” si avea publicatii de poiezii in revistele JUD. SALAJ din vremea respectiva. Le-am gasit ratacite prin podul casei cam la 8-9 ani si le mai tin minte si acum . Noi traim in prezent dar la cine facem rau daca ne amintim de copilarie ?
[…] ** ** Urmarea poate fi ascultata aici. […]
[…] Despre cum se minca pe malul Somesului, in Tara Chioarului, Maramures, mama vorbeste aici. […]
Hello!My name is Gelu DRAGOS,from Lucacesti,com. Miresu Mare!Sunt redactor la STIRIMM,ziar electronic pe care te invit sa/l vizitezi!Le/am spus a lor mei de mama ta si o cunosc!
Ce mica e lumea!
Felicitari pentru munca ta (intru destul de des pe website la StiriMM), salutari cu respect alor tai si Sarbatori Fericite!
Tot in Lucacesti a profesat domnul prof. Ion Georgescu, care acuma este in Canada la fiul sau!A fost DIRECTORUL SCOLII LUCACESTI multi ani!Un om deosebit!Are o rubrica in ziarul canadian ALTERNATIVA,iar emailul dansului este GEORGESCU_NELIAN@YAHOO.COMS/ar bucura daca ati lua legatura cu dansul!LA MULTI ANI SI DIN PARTEA NOASTRA dl. Motoc!Bunicul meu a fost CRISTIAN LAURENTIU si a avut moara pe Somes!A construit si case alaturi de Coza Ioan!
Daca vrei sa fii in tema cu ce se intampla cu viata culturala din Baia Mare intra pe http://cenaclulscriitorilormm.blogspot.com/ sau pe http://izvoarecodrene.blogspot.com/ plus http://www.stirimm.ro sau http://www.necenzurat.ro! Salutari din Lucacesti, tie, familiei ,romanilor de acolo!!!
Reblogged this on Canadian immigrant song and commented:
Mama povesteste cum se manca in satul natal, Lucacesti, din Tara Chioarului (judetul Maramures) pe la sfarsitul anilor 1940. O poveste publicata initial in 2008.