Joi, 2 iulie 2015

Am oprit comentariile la acest post. Ce-a fost de zis, s-a zis.

Le multumesc celor care au comentat cu numele intreg, indiferent de faptul ca au fost sau nu de acord cu mine.

Le multumesc si celor care au cautat sa inteleaga mesajul meu dincolo de istoria unui concert. Un mesaj de smerenie si blandete din partea celor care urca pe o scena, sau in fata unei clase de studenti. Un mesaj despre faptul ca nu poti trece prin lume insultand in stanga si in dreapta, calcand lumea in picioare, fara sa fii tras de maneca, fie si de un blogger anonim din Toronto.

Organizatorii festivalului care l-a adus pe Grigore Lese in Canada merita felicitari. S-au straduit sa construiasca ceva frumos pentru comunitatea romaneasca, au facut sacrificii. Le-am promovat evenimentul cu mare placere. Sper ca, dupa ce le trece supararea, vor intelege ca nu am asociat comportarea lui Grigore Lese cu evenimentul lor (eveniment al carui nume nu l-am pomenit intentionat in articol, dar al carui nume il gasiti in postarile mele de promovare de pe Facebook si Twitter).

O sa fac putin curat intre comentarii. Nu isi au locul mizeriile cu atacuri la persoana (fie a mea sau a lui Grigore Lese).

Cat despre subiectul articolului, a raspuns atat pe pagina lui de Facebook, cat si la intrebarile prin telefon ale lui Striblea. Inteleg ca nu regreta nimic, ca a fost ‘parerea unui spectator” si atat. Parca ce am scris ar fi fost strict despre ce s-a intamplat la un concert.
Sanatosi sa fim cu totii!

**

Bade Grigore, sa-ti fie rusine.

“Când horesc în haine țărănești, pășesc în timp: domol și cu chibzuință. Hainele și horile se prefac în aură ocrotitoare. În momentul în care semnele arhetipale cusute pe cămăși și trăirile noastre din hori vor fi recunoscute de toți, atunci munca noastră de promovare a ceea ce ne reprezintă nu va fi zadarnică.” Grigore Lese, pe pagina de Facebook. In imagine, Lese la Toronto, filmat de Raul Dudnic, in pantaloni si pantofi comozi, de umblat prin oras, productie circa 2015.

Continue reading →