^{(Scroll to the bottom for the English version of the story in podcast form)}

Muzica rock a anilor ’90 din Romania poate fi lasata, fara mari regrete, prada uitarii. Dar cateva pepite de aur merita pastrate.

Pe trei din albumele de art-rock facute in anii 1990 in Romania mi-am pus numele. Mai corect, rockerii din trupele respective mi l-au pus.

Sunt mândru ca muzica de pe ele a îmbătrânit frumos, iar pe alocuri e la fel de proaspătă ca și cea de azi.

M-am trezit zilele trecute cu un cadou: albumul “Seven Steps” al băimărenilor BMG se poate asculta acum online pe platformele de streaming (pe Spotify, Apple Music sau YouTube).

Mai mult, am primit si povestea albumului, spusă de frontman-ul (si co-autorul muzicii si versurilor) Cipri Mateian, cu umorul lui inconfundabil!

Muzică se face si azi in Baia Mare – suficient sa ii vezi pe băimărenii tineri (Andreea Carmen, Razvan Pasca si altii) in reality-show-urile gen Vocea Romaniei ca sa iti dai seama ca petecul ala de sub cuiul in care se atârnă harta mustește de talent.

Dar un grup ca BMG (si toți artiștii care au fost in anturajul lor) n-a mai fost in Baia Mare de atunci.  Asa cum spuneam in titlu, muzica unei generații.

---

---

Zice Cipri Mateian:

Mulțumesc George pentru flerul deosebit care-l ai pentru detalii, si susținerea unor nume din muzica românească, nume care nu au avut norocul sau șansa sa intre in arhivele culturale ale țării noastre. Doar in colectiile proprii ale prietenilor noștri si familiilor, care de cele mai multe ori au înregistrat altceva pe casetele lansate la vremea aceea:)))).

Ar fi super daca ne-ai face o cronică de discuri “released for the love of music” (Talitha Qumi-Cluj, Kappa-Cluj, Hans Knall cu Mass Media din Alba, King Bee-Oradea ș.a.).

Revenind la ale noastre, discul a fost înregistrat repede ( câteva saptamani ) dar asta pentru că am muncit enorm la el. Repetiții fffff multe începând din 1992 cand am dat contur primelor compoziții, si terminând cu ’97 când l-am inregistrat. La baza conceptului a stat prima formula (Călin Ionce, Pefi, Bozo si subsemnatul).

Apoi au venit in 96-97 Make (Marcel Marza), Sergiu Berindei si Lucian Iluț, schimbându-i pe Pefi si Bozo care pleacă la Survolaj și apoi Chin.

Lansarea a fost in martie ’98 la club Mamou la Bucuresti, sub aripa lui Paul Nancă (Fundatia Phoenix). Câteva concerte au urmat prin cluburile bucureștene (schimbând la tobe pe Sergiu cu Adi Tetrade, Sergiu plecând la Desperado). Dupa 2000, BNG se schimbă in Gașca de Acasă ( la propunerea lui Paul Nancă, cel care a “nășit” acest nume să stea in spatele Paulei Seling si Narcisei Suciu in concerte).

Remarcabil pentru albumul acesta este ca la realizarea lui au participat nume interesante din muzica românească, si asta pro-bono, doar pentru ca au vazut un “altfel” de material la ora aceea in Romania. Poate va spun ceva nume ca Jimy El Lako – Nightlosers, Sandy Deac-Desperado, Adrian Berinde, Sanda Lăcătuș, faimosul cor Antifonia din Cluj cu care Călin Ionce a facut o treabă grozava pe piesa Love Yourself. Cel mai grozav lucru este ca totul a fost înregistrat in 12 canale pe bandă, cu suportul unui mare inginer de sunet, Ovidiu Buhățel, la studioul lui Adrian Berinde din Cluj.

---

80% din financiar (studio,cazare, mâncare) a fost suportat de maică-mea , agoniseala unei familii de inginer miner+casnică, restul sponsorizari de la prietenii bazati din Baia Mare la ora aceea, chiar si salarul meu de la Radio Galaxia luat pe 6 luni inainte de la D-nul Arpad Darnai cu muuuuulte rugăminți si insistențe:).

Am avut in primăvara lui ’98 in jur de 4.000 de casete audio editate de Fundația Phoenix si date spre vanzare Magazinului Muzica Bucuresti, vândute in mai putin de 2 luni. Am fost personal sa cumpar prin august si ziceau ca nu mai au… – si aici se opreste periplul muzical al trupei BNG.

---

à-propos de nume:

In ’92 alegeam ca nume BMG (Baia Mare Grup). Apoi aflam de la muzicianul baimarean Nucu Giurgea ca a fost o trupă in ’74 care se numea asa, si din care a facut parte. Cu mândrie ca ducem traditia unei găști baimarene de muzicieni grei, păstrăm numele, dar îi dăm o tenta de occident: Black Mode Generation!

Dupa ce “radem” tot ce însemna festival rock la vremea aceea in țară, îl facem prieten pe Doru Ionescu, cronicar atunci la revista ROCKER. El, văzînd in noi un nume ce va cuceri lumea,  ne sugerează sa schimbăm din BMG in altceva, sa nu care cumva sa intrăm la conflict cu celebra casa de discuri din Olanda…. Ceea ce si facem, increzatori in gandul ca poate omul are dreptate; si daca semnam cu ei, nu se cade sa…:)))))

Asa apare B’N’G, adica Blues And Greens. Si poate Ilinca-Ralu Oradeanu a avut gura rea cand a zis: Baia N’are Grup?????? :)))))

---

POST SCRIPTUM – OCTOBER 2024

Artificial Intelligence is here, and this offers the possibility to translate the story into an English-language, 8 minute podcast. I used NotebookLM for it. Have a listen: